Ceramica din sticlă oxidică: o paradigmă de stabilitate și diversitate
Ceramica de sticlă pe bază de oxid-cuprind jumătate din familia ceramicii de sticlă. Acestea se bazează pe dioxid de siliciu, cu adaos de oxid de aluminiu, oxid de magneziu și alte componente pentru ajustarea proprietăților. De exemplu, ceramica din sticlă de silicat de aluminiu și litiu are un coeficient de dilatare termică aproape de -zero, ceea ce le face ideale pentru lentilele telescopului astronomic; în timp ce tipurile de borosilicați, datorită rezistenței lor excelente la căldură, sunt utilizate în mod obișnuit în sticlăria de laborator și vasele de gătit. Aceste materiale prezintă în general o stabilitate chimică puternică, dar transmisia luminii a unor soiuri fluctuează odată cu modificările compoziției.
Sticlă ceramică non-oxidată: avangardă pentru aplicații speciale
Pe bază de nitrură-: reprezentată de nitrură de siliciu, cu o duritate apropiată de diamant, potrivită pentru fabricarea sculelor de tăiere.
Pe bază de carbură-: rezistă la temperaturi de până la 1600 de grade , întâlnite frecvent în componentele-fierbinți ale motoarelor aerospațiale.
Compuși pe bază de-disulfură: transmitanță unică în infraroșu, utilizată în componentele optice ale camerelor de termoviziune.
Aceste materiale funcționează excepțional de bine în medii extreme, dar au costuri de producție ridicate și sunt dificil de prelucrat.
Sticlă ceramică compozită: evoluția sinergică a performanței
Prin încorporarea particulelor metalice, fibrelor etc., în matricea vitroceramică, au fost create materiale compozite cu proprietăți multiple. De exemplu, materialele care conțin carbură de tungsten-rezistente la uzură-sunt utilizate în etanșările mecanice, crescând durata de viață a acestora de trei ori; Materialele antistatice cu faze conductoare adăugate rezolvă problema acumulării de electricitate statică în industria electronică. Aceste materiale stimulează inovația în domenii precum producția de precizie și energia nouă.
